Am încheiat anul cu o întâlnire pe care, poate fără să vrem, am dedicat-o tinerilor din generația “digitală”, cea mult arătată cu degetul.

În Cuib s-a umplut sala și scena de adolescenți și tineri deștepți, siguri pe ei, pe rădăcinile lor, cu ochii larg deschiși, foarte conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor.
Ei reprezintă cealaltă față a României și a generației lor, care nu face zgomot, care nu urlă, care nu pierde timp așteptând să facă alții ceva pentru ei. Să îi aducem mai mult și mai des în față!

Privindu-i, ascultându-i, simțindu-i, s-a confirmat că nu putem renunța tocmai pentru ei. Nu le putem frânge aripile, nu avem dreptul să le oprim zborul.