Cuib pentru România
Punem umărul pentru tine și afacerea ta
Mai precis, ne adresăm antreprenorilor și managerilor din companii mici și medii care au nevoie de susținere profesională în gestionarea afacerilor proprii. Totodată, este un demers gândit în sprijinul antreprenoarelor cu business-uri mici și mijlocii, dar și doamnelor din companii care sunt în același timp mame, soții, sau fiice și cărora le este de folos un ghidaj în a-și gestiona roluri multiple.
Ne propunem să-i ajutăm pe cei aflați în impas să treacă cu bine prin perioada incertă generată de Covid-19, să rămână activi în piață cu business-urile lor. Cum efectele la nivel economic și social vor fi cel mai probabil pe termen lung, ne propunem să extindem proiectul în funcție de feedback, dupa evaluări concrete.
Oferim knowledge prin diferite tool-uri, pentru:
• evaluarea/reevaluarea direcțiilor în business
• a răspunde unor întrebări/chestiuni punctuale de business
• wellbeing: angajat, angajator, echipe, etc.
Sunt implicați activ trainers/speakers/know-how providers – oameni cu sufletul deschis, specialiști în domeniile lor de activitate care manifestă dorința de a-i ajuta pe cei din jur, pro bono, toți acționând sub umbrela Asociației Comunității Cuib, prin proiectul de față.
Fiecare furnizor de know-how (individ) decide la liberă alegere un număr de ore/sesiuni săptămânale/lunare, în avans, în cadrul unui Calendar prestabilit, dedicate celor care se vor înscrie ca beneficiari ai proiectului.
Ne vom oferi ajutorul către solicitanți în sesiuni live & online 1 to 1, întâlniri tematice conform calendarului de lucru, scurte webinarii/workshop-uri sau mese rotunde.
Strânse împreună de nevoia de a face bine. Sau mai bine.
Andrada Bulgaru
Denis-Ioana Popescu
Mădălina Vilău
Renate Neciu
Andreea Ghiță
Ioana Doagă
Mihaela Apostoleanu
Scarlett Onică
Carmen Pop
Ioana Prândurel
Mirela Ursu
Ștefania-Miruna Bulboacă
Diana Saitoș
Maria Stanca
Nicoleta Vînturiș
Ce ne-a mișcat la inițiativa lui Silviu? Ei bine, faptul că se implică real, “hands on” și cu mult suflet în viața comunității de pe Valea Vâlsanului. În plus, dincolo de nevoile de bază ale locuitorilor din Mușătești, Galeșu și Brădetu (hrană, haine, etc.) vede lucrurile la nivel macro. Vorbește cu îngrijorare despre educația & viitorul copiilor, meștesugul pe cale de dispariție, arhitectura veche autentică “modernizată” cu termopane, singurătatea bătrânilor, potențialul agricol și zootehnic al zonei și multe alte “dureri” în definitiv ale… satului românesc de astăzi:
„De unde să începem? De la nevoia de educație autentică sau de la termopanizarea caselor bătrânești care în alte țări ar fi fost de mult monumente protejate? De la moartea prin uitare a meșteșugurilor sau de la lipsa asistenței medicale? De la singurătatea grea a bătrânilor, de la
exodul tinerilor sau de la curțile în care nu se mai aud copii?
Plecăm de la ideea că, așa cum spunea demult cineva, nu se știe niciodată cine dă și cine primește. De la primul pas, cu gândul că orice pas e bun într-o asemenea călătorie. De la gândul că binele e un drum (în fine, în cazul nostru, o uliță) cu două sensuri. Că binele trebuie făcut cu modestie, cumpănire și fără multe surle și trâmbițe. Și, mai ales, că binele trebuie să aibă musai chip, să ne putem privi ochi în ochi unii pe alții, dăruitori și primitori deopotrivă, și să înțelegem că orașul nu poate exista fără sat, iar noi, de fapt, nu putem exista unii fără alții.”