În această a doua parte a periplului nostru ne-am oprit la momentul ACUM și în mod special asupra tinerilor care în “zborul lor din cuib” își caută un loc de muncă – piedicile, prejudecățile, cerințele și responsabilitățile cu care se confruntă aceștia.

Am căutat direcții despre ceea ce am putea noi, părinți, profesori, oameni de business și nu în ultimul rând, ca societate, să modelăm în activitatea noastră pentru a ne adapta la noua “normalitate” și a-i putea ajuta și pe copiii noștri.

Totodată, am atins și subiectul referitor la dificultățile cu care se confruntă persoanele cu experiență (40+) la angajare/reangajare chiar daca sunt foarte bine pregătiți – best practices și ways forward.

Invitații alături de care am purtat un dialog cu sens, sunt două doamne minunate, profesioniști în domeniul lor de “acțiune”, tipul de oameni alături de care ne dorim să construim “mai binele” din jurul nostru: Luiza Müller, Director Resurse Umane, Orange Romania și Monica Mocanu, profesor și co-fondator Teleskop (platforma pentru feedback și cercetare în școli).

Gazda evenimentului nostru a fost de această dată, colega noastră de Cuib, Mădălina Vilău – Leadership Facilitator & Managing Director, Marketing Insiders Group, căreia îi mulțumim pentru ghidarea minunată a întâlnirii noastre.

Mulțumim pentru că ne sunteți aproape!

Câteva concluzii

Schimbarea nu se produce de la sine si nici de la o zi la alta. Uneori asteptam sa o faca “sistemul” sau sa se intample pur si simplu, pentru ca “asa ar fi normal”. Atat in sistemul educationat, cat si in business, schimbarea vine de la OAMENI.

Brandurile sunt create si definite de catre profesionistii din spatele lor, iar scoala de catre dascali si de catre copiii nostri, care fac parte din acelasi mecanism pentru 8, 10, 12 sau mai multi ani.

Schimbarea se face cu pasi mici si nu trebuie sa ne fie teama ca poate e prea putin ce facem la nivel individual (desi mai-mai ca ajungem, citam din noua generatie: “sclavi pe plantatie”) pentru ca omul sfinteste locul. Nu stim in acelasi context nici cat de teama ar trebui sa ne fie de Artificial Intelligence, atata timp cat NOI inca mai avem lucruri de cladit AICI si ACUM.

Am constientizat inca o data faptul ca suport pentru copiii nostri trebuie sa fim noi, parintii lor, cu timpul, atentia si energia noastra, ca sa se poata ancora in ceva stabil, pentru ca acea energie si timp sa le investeasca la randul lor ca sa duca scoala, mediul de business si societatea mai departe.

Copiii nostri isi doresc sa fie fericiti, sa aiba un bun echilibru intre viata personala si profesionala si cu siguranta putem “fura” si noi de la ei.

Viata nu este si nu va fi simpla, contextul in care isi vor trai ei (actualii elevi/liceeni) maturitatea, va fi cu siguranta mult diferit de al nostru, ceea ce nu este o noutate.

Nadajduim insa ca deopotriva tineri, parinti, profesori, mediu de business, etc. vom reusi sa depunem in relatiile dintre noi binele, decenta si echilibrul, atat de necesare unei stari de implinire sufleteasca. De fericire!